032. Actorul erou sau eroul actor ? 07.apr.- comemorarea lui Amza Pellea - la locul faptei.

   Locul naşterii: Băileşti-Dolj · Data naşterii: 07.04.1931 · Data decesului: 12.12.1983 · Ocupaţie: Actor, scenarist · Zodia: Berbec · Ţara natală: România

  In mare, atat ar fi ramas din viata unui om.
  Daca nu ar fi fost....Nea Marin si Mihai Viteazul.
  Daca jucand rolurile unor mari eroi ai neamului, nu ar fi devenit si el astfel in memoria romanului.

  Daca nu ar fi trait la si intre aceste extreme socant de distantate si care l-au infipt pur si simplu in sufletul romanului mai batran sau mai tanar, aratand in acelasi timp ca un actor poate fi total, de la Decebal interpretat de doua ori monumental si impunator, la Nea Marin glumetul,oltean istet si pus pe sotii ori primarul plin de haz dar si de ravna si cu mana de fier din "Comoara din deal" pana la iarasi mare domn intregitor de tara - rolul care i-a facut pe romani sa-l respecte si sa-l iubeasca inmiit , sau...nebunul tragicomic din "Atunci i-am condamnat pe toti la moarte" si sotul indragostit si pedepsit de viata din "Osanda"
  De vreti sa aflati mai multe, dupa ce veti citi reportajul colegei noastre M.I.C.A. de la locul comemorarii de unde nu putea lipsi ca urmasa de seama a lui nea Marin.,va rog sa comentati si sa intrebati.

    -nemotoujours- 

Băileştenii, cu praz şi zaibăr la Amza Pellea-  82 de ani între cer şi pământ

    Sâmbătă, 6 Aprilie a.c, la un pahar de facebook cu domnul Mihai Atanasie Petrescu (http://unursinoras.wordpress.com/) , aflai de la dlui de http://blog.zaibar.ro/.

    Spre ruşinea mea, nu ştiam nimic de existenţa site-ului, nu ştiam de implicarea băileştenilor mei în acest eveniment.

    Tocmai ce scrisesem articolul « România, între aici şi acum » (http://suntemromania.blogspot.ro/2013/04/029-romania-intre-atunci-si-acum.html) , în care aduceam vorba de Nea’ Mărin. Şi-uite că nimic nu e întâmplător!:

http://blog.zaibar.ro/2013/04/comemorare-amza-pellea-duminca-7-aprilie-la-bucuresti/

    Citii, căutai un număr de contact, să aflu cum dau de ai mei, dar nu găsii.

    Cum însă nu mă las aşa, cu una, cu două, găsii o variantă. Şi plecai fără să vorbesc cu nimeni.

    Direct la cimitirul Bellu. (băileştenii au fost mai întâi  pe Aleea Celebrităţilor din Bucureşti. (Walk of Fame) aflată în Piaţa Timpului, pentru a depunde o floare la steaua celui ce a fost Amza Pellea )

    Ştiţi ? Ne naştem, facem primii paşi, creştem, plecăm spre alte zări şi, mânaţi apoi de nostalgii, vrem să ne-ntoarcem mereu acolo unde am spus pentru prima dată ‘mama’. Şi, de nu putem noi s-o facem, ne legăm cu lanţurile veşiniciei de cei care au rămas acolo, care se zbat să ducă mai departe ce-am lăsat noi, pentru a ne mândri că pe-acolo... odată... ne-au  trecut şi nouă paşii...

    Discutând ieri cu Luiza Afronie, fostă elevă a Şcolii nr. 5,  Aviator Petre Ivanovici, mi-am oprit lacrimile în colţ de suflet când, din inima ei de olteancă ce n-a uitat nimic din ce a fost, mi-a spus : « Eu am rămas aşa blocată la nivel emoţional la vârsta aia când eram acolo, încât, deşi ştiu că e un oraş care nu mi-ar oferi nimic extraordinar,  m -aş întoarce oricând acolo. Şi acum o mai întreb pe mama de ce m- a luat de acolo? »

    Acelaşi DE CE l-am simţit şi azi în ochii Oanei Pellea. 

Se putea fara?

Unicul copil, demna urmasa a marelui actor.

    Pe ea am văzut-o prima dată. N-ai avea cum să n-o observi.  Îţi opreşte parcă şi ţie timpul în loc. Acelaşi timp pe care l-ar fi oprit şi azi, la finalul parastasului. Cineva o întreba : « Nu-ţi mai vine să mai pleci, aşa e ?« 

     După lacrimile din ochii ei, ţi-ai da seama de răspuns.

     N-am putut să imortalizez clipa. Nu pentru că nu aş fi putut, ci pentru că lacrimile sunt refugiul oamenilor ce simt. Al celor ce trec mai departe, calcă pe dureri şi ajung la ei înşişi, cu sufletul în palmă.

     Oana vorbea rar. Dar cu grai oltenesc. Cu durere şi cu mândrie!

     (vă transmitem  reportajul făcut de www.zaibar.ro, imediat ce va apărea!)

     Am păşit apoi spre mormânt. Te întâmpinau băileşteni cu praz, sarmale, brânză şi zaibăr.

omagiu

Mult pomenitul zaibar,cu care de atatea ori ne-a urat si ne-a iubit de multe revelioane.

Pomana

   Nea’ Mărin n-a scăpat niciodată mândria de a fi oltean. Mergea cu ea în buzunarul de la piept, din dreptul inimii. Aşa a rămas şi-n amintirea noastră.

   Se spune că omul e viu cât îi pulsează inima. E bogat numai pe pământ.

   Eu aş spune că Amza e viu şi acum şi mai bogat decât oricare dintre noi. Căci a trăit aici, trăieşte şi acolo.

   Între cer şi pământ e o palmă de suflet, îmi place mie să spun.

   Şi tocmai palma aceea te diferenţiază de muritori. Când ai ajuns s-o strângi într-un pumn (în care îţi pui, ca la bancă, anii!), te poţi numi Nemuritor!

   M-am îndreptat către domnul profesor Valentin Turcu, om drag care cândva mi-a însuflat dorinţa de a-i adresa o întrebare scurtă, dar plină de lumină:

« Cum e să fii cel mai bun la gramatica dăinuirii ?«

   Profesor de limba română, dl Turcu a rămas etalon pentru ceea ce înseamnă profesor de limba română. Nu o spun eu, căci nu l-am avut profesor, ci o spune o fostă elevă, Elena Radu, care, de fiecare dată când vorbeşte despre dumnealui, rămâne  cu ochii aţinţiţi undeva în zare, zâmbeşte şi spune scurt : « Nu e uşor să fii elev al dumnealui, dar e mândrie!« 

La mijloc, prof.Valentin Turcu cu fosta eleva

prof.Pirnea Marian

 

Primarul Bailestiului, Costel Pistritu

  Am aflat de la dânsul că a venit în fiecare an la Amza, şi acum va scrie în GAZETA DE BĂILEŞTI despre eveniment.

Aştept, dle profesor, cuvintele cu care veţi îmbrăca amintirea celui ce a fost, ca şi dumneavoastră, model pentru noi toţi.

  


   I-am ascultat apoi, pe rând, pe domnul profesor Pirnea Marian

 şi pe dl primar al Municipiului Băileşti, Costel Pistriţu, vorbind despre ce a însemnat Amza Pellea.

   Am plecat de mână cu Oltenia, pe drumul unui cimitir pe ale cărui alei paşii băileştenilor au lăsat urmele celui ce a dat prazului valoare de împărat şi zaibărului valoare de elixir.

    Nea’ Mărine, aşa cum spunea ieri Oana pe pagina ei de Facebook : La mulţi ani în sufletele noastre!

                                                                         

                                                               foto si cuvinte : M.I.C.A.

De ultima ora : am primit acceptul da a transfera ceva fotografii suplimentare de pe  blog.zaibar.ro
Pentru biografia acestui monstru sacru al scenei si ecranului romanesc,cititi aici va rog: Biografie AmzaPellea
Eu va rog sa mergeti la link pt .ca va fi mult mai interesant astfel.