16 mai 2013

087.Mihail Sadoveanu, martor si participant, la campania din 1913 din Bulgaria.

Mobilizare - 1913

   Azi, cu acest articol, debuteaza la noi un nou colaborator :
domnul colonel in rezerva Miron Dumitru, din Harlau,Iasi.

  Despre domnia-sa puteti afla mai multe AICI  si  AICI

  In speranta ca veti fi multumiti de ceea ce aflam , va uram spor la citit !




     Pe M.Sadoveanu, ca elev de scoala si liceu, l-am cunoscut studiindu-i operele literare, prin intermediul filmelor care au avut la baza aceste volume! Baltagul, Neamul Soimarestilor, Dumbrava Minunata!
     Insa acum la batranete, l-am descoperit ca militar. Da. Mihail Sadoveanu, tanar locotenent in rezerva, a fost mobilizat in iunie 1913, la Regimentul 15 Infanterie “Podu Inalt” din P.Neamt, si a ajuns cu regimentul pana la 44 km. de Sofia, capitala Bulgariei.

Daca va intereseaza,dati pagina .



     Pentru inceput, scriitorul, nu putea sa treaca cu vederea slaba pregatire de lupta si dotare precara, de razboi, a tinerii armate romane. Meteahna care inca se mai petrece si astazi (privind dotarea armatei cu tehnica de lupta moderna)!
   „ Ce era instructia in acea vreme? O serie de miscari de parada in ordine stransa, marsuri cadentate, manuiri de arma de un frumos ansamblu, care incantau ochiul si uimeau pe trecatorii fara lucru care inconjurau cu gura cascata campurile de instructie. Un ministru de razboi econom taiase din alocatia de cartuse, si osteanul roman facea o tragere de razboi saraca si neindestulatoare. Haine vechi de zeci de ani, abia tinundu-se petec de petec, pantaloni prea largi, tunici prea scurte, alcatuiau de multe ori o comica imbracaminte pentru bietul fecior de tara”.
   Insa norocul a fost ca bulgarii au ales sa nu se lupte cu noi! Poate ca ne astepta „o cruda umilire. Nu aveam trupa antrenata, n-aveam tragere de razboi, nici tunuri moderne. Poate acest moment a fost hotarator in viata noastra militara…”
   Dupa acest campanie, politicienii au realizat slabiciunile armatei nationale. Au fost infiintate noi unitati operative. Au fost comandate in strainatate sisteme de arme si tehnica moderna, in special din Franta. Tinerii ofiteri de cariera care au fost in razboiul balcanic, si care au tras multe invataminte, au fost numiti in functii atat in noile unitati infiintate cat si in cele existente. Razboiul era in vecinatatea Romaniei! Si in 1916 armata va da piept cu dusmanul, intr-un razboi nimicitor! Din pacate, 1916 a fost un dezastru militar!
   Este interesant de analizat anuntarea mobilizarii si mobilizarea armatei romane in noaptea de 22-23 iunie 1913, asa cum o descrie scriitorul!
   Anuntarea mobilizarii, care a fost publica, se facea prin jandarmerie, primarii, presa. Se anuntau contigentele care sa se prezinte la unitati. Contigentul era anul de incorporare, in vederea satisfacerii stagiului militar. Deci, au fost chemate contigenetele 1909-1912 si mai vechi pentru trupa. Iar ofiterii din rezerva, potrivit specialitatilor militare si nevoilor unitatii! Mihail Sadoveanu, fiind infanterist, a fost incadrat comandant de pluton de infanterie, la o companie de infanterie!
   Muntenii din tinutul Neamtului veneau continuu, pe jos, cu care cu boi, cai si carute. Cei din cavalerie veneau cu calul inseuat.
   La unitatile militare au venit multi rezervisti inainte de termenul de afluire, au venit si din alte contigente. Au venit chiar si ce dati in urmarire ca fiind dezertori. Ordinul de mobilizare preciza ca sunt iertati de pedeapsa daca se prezinta la armata. Toti doreau sa fie mobilizati si sa mearga la lupta, asa cum au facut parintii si bunicii lor in 1877-1878 tot in Bulgaria!
   Pe 23 iunie, la locurile de adunare stabilite, care nu era altul decat campul iarmaroacelor, s-au prezentat ..”   Mii de carute, si cai de rechizitie..” Pe campul cel mare al iarmaroacelor tabarase toata taranimea din valea Moldovei, de la Somuz si de la Bistrita si tocmai de la Dorna, de unde plaiesii au facut doua zile.”
   O comisie formata din militari si autoritatile locale, stabileau daca caii si atelajele corespund cerintelor si pe loc proprietarii primeau un act ca s-a rechizitionat de armata acel bun, urmand sa-i fie inapoiat la terminarea campaniei militare sau sa fie despagubit daca se pierdea in razboi.
   Comisia repartiza si caii. Care este bun pentru cavalerie, care pentru artilerie, care pentru tractiune.
   In acest timp la cazarma, se facea vizita medicala la infirmerie, o comisie stabilea daca rezervistul poate fi apt medical si poate fi mobilizat. Adica sa nu aiba probleme sociale (copii mici in intretinere, unic sustinator de familie, alti frati mobilizati si familia ramanea fara nici un ajutor etc.)
   De asemena „s-au desfundat magaziile de arme si munitii…”. Rezervistii primeau echipamentul, armamentul, munitia intr-un cuvant „povara de lupta”!
   Se scoteau din depozite si se incarcau in care cu boi si carute, trasuri, munitia, fanul, alimentele si tot ce trebuie pentru lupta. Erau zeci de tone de materiale.
   La atelierele unitatii, erau zeci de meseriasi, care prestau diverse servicii, dupa cum arata Mihail Sadoveanu, majoritatea erau evrei din targ, din Piatra Neamt. Acestia cu miscari precise si fara pierdere de timp, ascuteau baionetele de la arme, faceau reparatii la echipament si tehnica de lupta, potcoveau caii, in general tot ce se poate face in timpul scurt avut la dispozitie.
   Sadoveanu relateaza cu haz cum un evreu in varsta, fost combatant in razboiul de independenta, isi aduce fiul mai mic, cam bicisnic, deci neincorporabil, sa faca si el ceva bun pentru armata tarii. Si fiind foarte priceput meserias, lucra la atelierul unde se ascuteau baionetele soldatilor.
   Regimentul echipat, se aduna pentru revista de front, depunerea juramantului militar si primirea de la soborul de preoti binecuvantarea si inaltarea de rugaciuni pentru ca Dumnezeu sa aiba in grija oamenii in vreme de razboi! Este un pasaj emotionant din aceasta carte.
   Dupa ce unitatile au fost competate si echipate ca de razboi, urma trecerea la indeplinirea misiunii de lupta.
   Prima misiune a regimentului 15 infanterie, era sa se imbarce in trenuri militare, care sa-i duca cat mai aproape de Dunare.
   Trenurile supraaglomerate, cu tehnica si militari. Sodatii stateau inclusiv pe acoperisul vagoanelor. La trecerea prin gari faceau o galagie infernala, la care raspundeau cetatenii aflati in gari!
   Ce s-a intamplat dupa trecerea in Bulgaria este o alta poveste, amara. Carentele in aprovizionare, si-au spus cuvantul. Foame, sete si holera.
   Imi amintesc ca la istorie militara in AMG, (este drept ca nu era nici timp), nu discutam despre aceste probleme, care fac diferenta intre a trai sau a muri, sau de a castiga sau pierde un razboi. Se discuta strict despre operatiunile militare si analiza acestora!
   A fost o surpriza placuta lecturarea acestei carti, acum cand varsta si experienta de zeci de ani in serviciul armatei, m-a facut sa o vad cu alti ochi si sa o inteleg!
   Din pacate, putine lucrari literare au fost scrise despre aceasta campanie militara, controvesata, scumpa si cu rezultate indoielnice din punct de vedere politic sau a relatiilor internationale. Insa a fost un dus rece pentru conducerea armatei, casa regala (regentul, printul Ferdinand, a fost comandantul fortelor principale), clasa politica.



colaj_1
Un colaj din cartea publicata de Mihail Sadoveanu in 1916: 44 de zile in Bulgaria


mobilizare 1913
O gravura in presa vremii. Anuntarea mobilizarii. Barbatii se bucura, femeile nu prea sunt fericite!


col.(r) Miron Dumitru.









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu