825.Daca a fost Shakespeare, are onoarea si Gogol! (o"Casatoria" fenomenala la "Masca")

.

   Clasicii "grei" trec de ceva timp prin furcile teatrului "mascian", astfel incat ,oricat ai fi impotriva lor, efectiv punerile in aceasta scena ...te cam dau pe spate si pleci- ca de obicei-cu palmele inrosite de aplaudat !
   De doua ori am vazut-o si ,ca de obicei pe acolo- a fost si mai buna !
   Este greoi Gogol cu satira si umorul sau slave ,nordice, dar se pare ca spectacolul de la acest teatru a demonstrat ca are ceva substraturi care transforma o piesa
clasica (la greu clasica frate) intr-o actualizare savuroasa, debordanta,captivanta pur si simplu !
  Al doilea spectacol a fost pur si simplu o nebunie !
  Actorii au pus mana pe piesa si in spiritul acestui teatru plin de surprize ...si-au facut de cap cucerind TOTAL publicul !
  Pe firul povestii si pe geniala punere in scena a Maestrului Malaimare, cu
scenografie simpla si eficienta si costume fascinante, efectiv au devenit de la

.

mic  la mare chiar personajele, jucandu-se cu publicul si provocandu-l, cooptandu-l mai mult ca in alte performari.
  De la "corul"servitorilor,un trenulet continuu de vodca si zgomot pana la colorarea si scoaterea in evidenta a personajelor, inclusiv frumoasele proiectii-ganduri, esti fascinat si cooptat in nebunia spectacolului plin de rusism, slavism-foarte bine scos in evidenta, crancen chiar,prin atmosfera dar si comportament, gesturi, scene-dar si de voci si mimica...

  Un regal pe care colega Ana-Maria il povesteste mai departe:

  DA PAGINA !

  Nu ca mi-a fost lene, dar Ana-Maria era de serviciu ca sa mai scrie si ea ceva, mai ales ca s-a distrat copios ( ca de obicei in acel teatru magic )si ...vede altfel lucrurile, nu?

*nemotoujours*
foto:Ana-Maria

Un bilet la Masca este un „Sesam” ce nu se refuză! Se ia cu grijă, se asigură în cel mai ascuns buzunar şi doar apoi se întreabă: „Ce se joacă?”
Asa am facut şi de această dată. Iar răspunsul…
– CĂSĂTORIA!
– VĂLELEU!!!
Aşa-mi trebuie, dacă am întrebat! Întrebarea corectă ar fi fost: „Am mai văzut piesa?” Dar

.

nu… M-a mâncat iar limba!
– Pot să dispar?!
Cu biletul ascuns bine în buzunar, caut prima oglindă pentru a avea o discuţie serioasă cu mine: „Fii vigilentă! Cum ai intrat, aşa să-mi ieşi! Cu talentul lor, te poţi aştepta să-ţi schimbe vreo idee!”
Ce-o mai fi şi cu căsătoria asta?! Şi iată cum mă trag singură de urechi că Gogol… Nu şi-a găsit locul printre lecturile mele…
Îmi iau încăpăţânarea de ceafă şi o împing în sală. Decorul mă cucereşte pe loc:

Articolul sau este AICI.Da CLICK ! 

.

.

,

.

 

.

.

.