1121.Patriotismul bunicului meu

.

  Patriotismul nu e altceva decât o lecție învățată demult, în vremea când ascultam poveștile bunicilor mei, despre timpurile de demult. Bunicul din partea tatălui, deschidea cu mare sfințenie, din când în când o cutie veche în care păstra vechile cărți poștale primite de la tatăl lui din vremea când era prizonier. Cărțile poștale ajungeau acasă prin crucea roșie elvețiană. S-a întors și el după ani lungi de suferință. L-am cunoscut și eu. Bunicul lăcrima de fiecare dată când deschidea cutia și glasul îi tremura când rostea:" Tata a fost în război"  Ajungea mereu la povestea surorii lui, care a rămas în Basarabia după ce au luat rușii teritorii ale țării. Îmi povestea că se priveau de pe un mal al altuia al Prutului și plângeau. Aceasta se căsătorise într-un alt sat. Nu s-au mai văzut niciodată. Sfârșeam plângând amândoi...

  Bunicul din partea mamei, avea și el o altă poveste la fel de dureroasă și interesantă. Fusese în cel de-al doilea război mondial. În linia întâi, la mitralieră. Îmi amintesc despre lungile povești, despre valea plină de morți, despre drumul lung până în Munții Tatra, despre somnul lor mergând încolonați. Despre întoarcerea în Siberia pe jos. Despre iarna grea ...și plângea ca un copil când încerca să-și ierte fapta de a fi ucis atât de mulți oameni. Cel mai mult îl durea amintirea că a ucis conștient doi unguri și trei nemți, pe care îi avea în grijă fiind prizonieri. Repeta de fiecare dată că nu a avut altă soluție, era iarnă cumplită, viscolea, îi ducea încolonați către locul prizonierilor, printr-o Siberie rea și muribundă, când unul din prizonieri i-a luat arma colegului său din față și l-a ucis. 

  Singur cu prizonierii, singura soluție a fost să-i împuște.
  Încă visa lupte, vorbea deseori în somn în limba rusă, trezindu-se agitat. Bunica nu credea că va mai ajunge vreodată acasă, i-au făcut pomenile toate, după credința creștină. S-a întors cu medalii de Erou. Veteran. Dar mai mult decât toate, Patriot! Istoria am învațat-o pe genunchii bunicilor. Nu știu dacă patriotismul nu are cumva gustul sângelui. Ieri am plâns. Plângeam lângă ei.

Sarah DeJar