6 aprilie 2017

1157.Acum 100 de ani! Un discurs regal în plin război, care a zguduit țara.

   România din martie 1917, era o țară în pragul catastrofei.    Căderea guvernului țarist, ideile bolșevismului care au penetrat puternic armata rusă. Epidemia de tifos exantematic care secera zilnic sute de militari și civili, foametea care s-a instalat deoarece armata de un milion de soldați a Rusiei consumau pe datorie rezervele de hrană ale României. Pe plan extern, marile puteri aflate în conflict, mai pe căi ascunse, mai la lumina zilei, hotărau sacrificarea Poloniei și României pentru o pace separată cu Austro-Ungaria. Regele se confrunta la Iași cu imixtiunea nedisimulată a Rusiei în treburile interne, iar pe străzile Iașului și marile orașe din Moldova, adunările sovietelor de soldați ruși, care nu mai erau controlați de superiori, făceau adunări și instigau la revoluție pe români. In această situație grea pentru țară și Casa Regală, regele a găsit prezența în mijlocul trupelor de pe front, liniște și loialitate.

regele-ferdinand
   In tranșeele soldaților aflați pe frontul din sudul Moldovei, regele Ferdinand a  făcut public mesajul care va zgudui clasa politică (mai ales a marilor latifundiari din partidul Conservator) și a ridicat moralul trupei, în majoritate proveniți de la țară, că au pentru ce lupta. Promisiunea regală era cea mai bună garanție că se va înfăptui! Veți primi pământ și drepturi civile (votul universal). Din calculul guvernului Brătianu, erau necesare 2 milioane de hectare. Majoritate venind din domeniile regale, din confiscarea unor părți din moșiile latifundiarilor români și cumpărarea de către stat a 500.000 de hectare.
Mai jos redau mesajul regelui, care este un exemplu de document crucial, ce a influințat istoria:  simplu și concis, un angajament direct. Reforma agrară va începe cu domeniile regale.
.
DA PAGINA!
discursul regelui
Ostaşi, cu inima plină de nădejde vă salut azi pe voi, ostaşi din armata II-a care de mai multe luni aţi opus o rezistenţă nebiruită tuturor încerărilor vrăjmaşilor de a rupe liniile noastre. Voi staţi aici la un post de onoare păzitori neobosiţi ai hotarului Ţării, expuşi la atacurile unui vrăjmaş care în trufia lui crede că toţi trebuie să se închine lui, că toate drumurile, toate uşile sunt deschise lăcomiei sale de stăpânire, prin vitejia voastră bărbătească l-aţi învăţat să priceapă „pe aci nu se trece”.
Am venit azi între voi să vă aduc prinosul meu de recunoştinţă pentru modul cum v-aţi luptat până acuma şi să împart acelor care s-au distins îndeosebi, răsplăţile lor, dar mulţumirea mea vă îmbrăţişează pe voi toţi care v-aţi condus ca nişte ostaşi vrednici de dragostea ce Ţara vă poartă , şi de la care Ţara şi Regele vostru mai aşteaptă multe fapte eroice.
Dincolo de ţinuturile bogate dar pustiite acuma stau fraţii noştri şi suferă sub jugul nemilos al unui vrăjmaş care fără cruţare a cotropit o mare parte a iubitei noastre Ţări şi care suge până la cea din urmă picătură de viaţă a unei populaţii chinuite şi batjocorite în cele mai sfinte sentimente ale ei. Acolo zic sub ţarinele sfinţite de sângele lor mii de viteji care şi-au dat viaţa pentru mărirea patriei, ei toţi vă cheamă, ei toţi aşteaptă de la voi să goniţi din pământul românesc armatele vrăjmaşe, să înfigeţi drapelele voastre victorioase iarăşi în pământul strămoşesc.
Vă mai aşteaptă lupte grele, căci drumul este lung, dar cu ajutorul lui Dumnezeu îl veţi străbate ca biruitori.
Vouă fiilor de ţărani care aţi apărat cu braţul vostru pământul unde v-aţi născut, unde aţi crescut, vă spun Eu, Regele vostru că pe lângă răsplata cea mare a izbândei care vă asigură fiecăruia recunoşinţa neamului nostru întreg, aţi câştigat totodată dreptul a stăpâni într-o măsură mai largă pământul pe care v-aţi luptat. Eu, Regele vostru, voi fi întâiul a da pildă. Vi se va da şi o largă participare la treburile statului. Arătaţi – scumpii mei ostaşi –  demni de încredere ce Ţara şi Regele vostru pun în voi şi împliniţi-vă ca până acuma datoria voastră cu sfinţenie.
Să trăiască scumpa noastră Ţară şi viteaza ei armată, nădejdea şi fala ei!
Cum s-a ținut de cuvânt regele și guvernul după război, am scris pe acest blog aici:
Referință: Constantin Kirițescu Istoria Războiului pentru întregirea României 1916-1919, vol.II, Editura Științifică și Enciclipedică, 1989 București, p. 19-20 (Soldatul revanșei).
*col(r) Miron Dumitru*

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu