Primesc
pe e-mail de la MapN invitația de a participa la prezentarea
oficiala a avioanelor Typhoon sosite în Romania. Și ma hotarasc sa
o onorez, având și o zi libera de la scarbiciu, și zic eu că, dacă e
Kogalniceanu, înseamnă că e și mare! Păi, dacă este mare, hai să
plecăm de dimineața, sa vedem și marea!
Și
ma trezesc eu așa binișor dimineața pe la 5.30 și o iau
catinel-catinel spre gara. Noroc ca aveam bilete și nu a trebuit sa
stau la coada. Cum nu e bine sa pleci singurel la drum am mai luat și
un prieten după mine. Pe la 7.30 trecute fix ne punem în mișcare
și după doua ore după ceas ajungem cu bine la Gara Constanta.
Mulțumesc aici CFR Călători pentru 5 minute înaintare. Adică
trenul a ajuns cu vreo 5 minute mai devreme. Dar cum coboram noi în
gara, ne lovește un frig și o ceața de ne scoate baia în mare din
cap. Mergem noi la Restaurantul din colt sa luam câte o cafea sa mai
treacă vremea și ne lovește apropierea sezonului. Față de 1
Aprilie,
când fuseserăm la Tuzla, ne trezim cu prețul la cafea
dublat. Și după câte o cafeluta am plecat spre autobuzul care ne-a
lăsat la piciorul telegondolei. O luam spre plaja și găsim toate
dughenele în plină pregătire pentru sezon: se maturau, se
curatau, se spoiau pereții ca nu era
zugraveala, iar principalele materiale folosite erau suruburile
autofiletante și zip-tie-urile (adică
soriceii aia de plastic).
Lasam
zona dughenelor la o parte și mergem sa vedem marea, care ne arata
ca e supărată și ne intampina cu valuri și cu frig. Bagam noi
degetul în apa, ne îngheață instant și zic: „hai să mergem
pana la Casino!” Pe drum intalnim câțiva depanatori de aparate de
cafea care ne imbie cu cafea gratis sa le
spunem dacă au nimerit rețetarul, ii ajutam pe oameni și pornim
mai departe. Când colo ce sa vezi totul închis. Zic: „hai sa o
luam spre satul de vacanța, ca acolo parca am văzut un gratar
sfaraind!”
DA PAGINA!
Exact
la intrare era o crasma deschisă și comandam fiecare de ale
gratarului și de ale berii. Și cum savuram noi cele puse pe masa,
observ cum patronul restaurantului se chinuia sa facă niște poze cutelefonul diverselor preparate și ma uit la ceas - aveam destul timp
și ma ofer sa îl ajut sa facă fotografii mai bune cu sculele din
dotare. Și facem noi fotografii de meniu și toate cele (PS: m-am
întors sâmbăta și mi-am văzut opera expusa și omul mulțumit).
Și no uite așa pe lângă cafeluta gratis am luat și masa moka în
oraș.
Și
în sfârșit plecam din Mamaia spre Kogalniceanu. Ajungem la baza și
acolo stai sa vezi alta dandana. Deși ajunseserăm
la ora stabilită, ne trezim ca de fapt suntem primii! Asta e, facem
controlul antitero și așteptam și restul gastii! Când colo, ce sa
vezi?! Gasca era formata doar din presa locala din Constanta și
corespondenti locali ai televiziunilor centrale.
Ne trezim ca suntem
de fapt singurii „fraieri” care au bătut drumul din Bucuresti.
Nu tu picior de spotter, nu tu picior de alta publicație în afara
de noi. Când am aflat motivul deja m-a luat capul. Pai dacă nu au
asigurat cei de la MApN transport cu Spartanu'...
E prea departe! PFF... Pai, dacă ești
pasionat, faci și 1000 km pe jos doar ca sa ai ocazia sa vezi de
aproape un avion deosebit!
Bun...
Și începe ceremonia, pe tipicul cunoscut, se da onorul, se cânta
imnurile Britanic și Roman apoi ceva vorbărie, ceva schimburi de
hartii, diplome etc și la final... Liber la pozat de avioane!
De
drumul înapoi nu am ce sa va mai zic, ca a fost fără evenimente.
 |
*Text și foto: Manciu Romeo*
*Redactare: Ana-Maria*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu